Am început să scriu pe două bloguri pe Blogspot la vârsta de 35 de ani. Spațiul acesta a purtat cuvintele mele pentru 14 ani și rămâne o arhivă de gândire, cercetare și expresie.
Un labirint de bloguri
De-a lungul deceniilor am tot deschis bloguri noi, pe măsură ce pasiunea mea pentru scris s-a diversificat. Până în 2025, am creat peste 120 de bloguri, unele cu până la 500 de articole. Blogspot a devenit un labirint al gândirii mele—o bibliotecă împrăștiată de experimente, observații, note de cercetare și eseuri ample.
Dar scrisul nu rămâne pentru totdeauna într-un loc. El se mișcă mereu, căutând forma care îl poate susține cel mai bine. La 40 de ani, am început și să public cărți—ceva ce îmi doream încă de la 8 ani. Acea schimbare nu a însemnat doar o etapă importantă, ci o necesitate: trecerea de la fragmente la arhitecturi mai lungi ale gândirii.
Sub asaltul inteligenței artificiale
Potopul asupra creatorilor a venit odată cu ascensiunea inteligenței artificiale. Munca mea a fost îngropată sub munți de texte create artificial, împinse în față prin campanii agresive de marketing.
Nu sunt resentimentară și nici invidioasă. Ani la rând m-am forțat să învăț marketing, dar nu a fost niciodată în firea mea. Nu am înclinația și nici energia să performez sau să vând. Mintea mea afantazică înțelege regulile lumii: fără vizibilitate, munca mea nu poate plăti facturile. Am făcut tot ce am putut să mă autopromovez, dar acel „tot ce am putut” nu a fost niciodată suficient.
De ce Substack
Din acest motiv, mi-am deschis un cont pe Substack. În acest moment este numai în limba engleză, însă planific, la un moment dat, să public și în limba română.
Substack nu este un înlocuitor pentru blogurile sau cărțile mele. Este o continuare—în paralel cu ambele, alături de conținut video pe care l-am încercat de câteva ori, dar l-am abandonat din lipsă de energie și timp. O zi are 24 de ore. Pentru cineva cu o minte divergentă și cu decenii de traumă în spate, cea mai mare parte a timpului este consumată doar pentru a rezista disperării. Totuși, lucrez între 12 și 18 ore zilnic.
Cu toate acestea, voi crea și conținut video, încă nu știu exact ce fel—planul este să fie cu teme personale.
În acest moment, nevoia este absolută: trebuie să câștig din munca mea. Substack face parte din această direcție. Nu este un lux, nici o dorință de recunoaștere sau un experiment—este o platformă deliberat aleasă pentru că îmi permite ca munca mea să ajungă direct la oameni, fără algoritmi. Oferă claritate: scrisul întâlnește cititorul, nimic între ele.
Nucleul muncii mele
Munca mea s-a centrat întotdeauna pe condiția umană—fracturile ei, structurile ascunse și posibilitățile de coerență. De-a lungul decadelor, am scris extensiv despre:
- Abuzul narcisic și legăturile traumatice
- Tulburările de personalitate din clusterele A, B și C
- Tulburările afective, de la depresie până la structuri bipolare
- Trauma complexă și C-PTSD
- Trauma intergenerațională și modul în care durerea și fragmentarea se transmit dintr-o generație în alta
Aceste subiecte nu sunt notițe—ele reprezintă terenul real al luptei umane trăite. Ele rămân un fir central al cercetării și scrisului meu neurodezvoltamental și neuropsihologic, din perspectiva aneurothimică.
Noi direcții în neurodezvoltare și epistemologie
Începând cu 2024, munca mea s-a cristalizat într-un nou centru de interes: arhitectura minții și a sinelui, așa cum se formează—sau nu—în copilăria timpurie. Cercetez și dezvolt cadre teoretice originale în psihologia neurodezvoltării, necunoscutului sau non-cunoașterii, filosofia minții și dincolo de acestea.
Acestea includ:
Spectrul aneurotimic, o constelație structurală de șase aformații:
- Aphantasie panmodală
- Anauralie
- Asensorie
- Avalidie
- Asexualitate
- Anhedonie
Areolaționologia, studiul izolării deghizate în contact relațional
Autopoeză, formarea prin organizare internă în absența reflecției externe
Cogniția Schrödinger, o poziție epistemică ce apare din structurile aneurotimice, unde gândirea rămâne atât înăuntrul cât și în afara cadrelor convenționale ale cunoașterii
Abuz pantropic, termen care desemnează forme de vătămare ontologică ce transcend limitele individuale, familiale sau culturale
OMES – Sindromul de epuizare metabolică ontologică
Aceste concepte marchează teritorii rămase neexplorate în psihologie și filosofie. Nu sunt revizuiri ale unor cadre existente, ci moduri complet noi de a înțelege dezvoltarea umană, identitatea, cogniția, conștiința și dincolo de ele.
Pentru a explora aceste subiecte în detaliu
Accesați linkurile de mai jos, care vă vor direcționa către celelalte bloguri ale mele.
Scrisul în mai multe forme
Lucrez în multiple forme: articole de blog, eseuri, cercetare în stil academic, cărți și acum Substack. Ficțiunea și memoriile mele se intersectează și ele cu aceste teme—explorând abuzul narcisic, neurodiversitatea și alteritățile subiectivității umane.
Vocea rămâne aceeași: directă, neînduplecată, fără compromis. Nu îmi diluez munca pentru modă, piețe sau divertisment. Ea vorbește din experiență trăită și din cercetare riguroasă, interdisciplinară.
Ce rămâne, ce continuă
Aici, pe Blogspot, munca mea va rămâne vizibilă. Este fundația—arhiva, urmele deceniilor de perseverență. Dar direcția și dezvoltarea continuă a cercetării mele se vor desfășura pe Substack. Nu abandonez acest spațiu. Deschid doar o altă ușă.
Pentru cei care citesc aici, nimic nu se pierde. Pentru cei care vor să urmărească traiectoria în desfășurare a muncii mele, Substack este canalul. Acolo se va aduna munca mea profesională, se va conecta și va merge mai departe.
Linkul este aici: https://cristinagherghel.substack.com
Îi invit pe cei interesați de cercetare originală în neurodezvoltare și neuropsihologie—una care leagă experiența trăită de o investigație riguroasă—să continue alături de mine acolo.
Dincolo de Blogspot și Substack
Pentru a le explora direct, iată linkul către Amazon (apăsați aici).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu